Un Déjà vu familiar

Aş avea multe de spus, dar habar n-am să scriu. Este ok, nu cred că trebuie să mă pricep la toate. În schimb, acum două seri, când vedeam filmul ăsta suedez / Medicinen (2014), m-a frapat scena în care Johanna urcă ezitant scările spre redacţia revistei unde lucrează. Mi- reamintit de scările de la ICP din copilărie, actuala stradă Iuliu Maniu, de toate scările în capul cărora m-am oprit în 40 de ani. Acum, că văd fotografia asta, editată sumar pentru culoare şi atmosferă, am aceeaşi reacţie pavloviană, cu shortness of breath şi melancolie olfactivă. I love my brain, when I understand how it works, eh…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s