Departures

11/06/2022 by Crina In personal, writing 2 Comments

Ieri s-a împlinit fix o săptămână de când am semnat actele de transfer imobiliar al vechiului cabinet dentar către noii proprietari. Încă nu simt altceva decât o imensă ușurare, pentru că numai eu știu cum am reușit să navighez porcăria de sistem birocratic românesc, în ultimele 2 luni. Cert este că amintirile pe care probabil reușesc să le asociez în mod pozitiv cu acest loc, au legătură cu discreția simțurilor. Lumina de vară care cade dimineața oblic în cabinetul din stânga, răcoarea după-amiezilor în cel din dreapta, mirosul de salcâm, balustrada de metal greu a balconului, zgomotele vocilor celor care trec pe sub geam înspre Iulius Mall. Vocile și chipurile vecinilor, care au îmbătrânit odată cu mine, lumina veșnic obturată de geamurile întunecoase din casa scărilor. Nu cred că o să-i duc dorul, dar o să păstrez aceste ‘fleeting glimpses’, pentru că, mai mult sau mai puțin, sunt adăugate corpului meu fizic în acești ani petrecuți pe Aleea Slănic. Cavafy a scris-o mai bine, evident.