Cu alte cuvinte/ In Other Words – A Fortunate Man

Am găsit zilele trecute, în căutările mele insomniace de pe internet, un material care adună tot soiul de fotografii făcute de-a lungul anilor unor clarvăzători, telekineziști, levitatori, și alți practicieni ai activităților paranormale. Am distribuit articolul pe Facebook, pentru că în cuprinsul lui se găsesc imagini de arhivă de pe la 1908, cum ar fi cea de mai jos, și WTF, cât de mișto e să te gândești la efortul fotografului de a prinde momentul în care masa levitează, cu o cameră fotografică de la 1908!!

Table levitation produced by the medium Francesco Carancini in Rome, June 31, 1908. Silver print. © Leon von Erhardt Private collection

Table levitation produced by the medium Francesco Carancini in Rome, June 31, 1908. Silver print. © Leon von Erhardt Private collection

În secțiunea de comentarii, vechiul meu prieten virtual, Sam Weinstein, mi-a lăsat titlul unei cărți despre care nu știam nimic, deși sunt o cititoare avidă a lui John Berger.

Cartea cu pricina este A Fortunate Man, publicată inițial în 1967, și reeditată în 1995, la sugestia și în urma eforturilor unui alt admirator asiduu al lui Berger, Gavin Francis (la rândul său medic, care – marcat de lectura cărții, afirma: “The subject of the book, John Sassall, emerges as an individual deeply committed to inner reflection as well as to his vocation as a physician. When I was a newly qualified doctor it became my habit to give copies as gifts. For years it’s been out of print and increasingly scarce; the habit was becoming expensive.”

Am reușit să procur cartea în formă electronică de pe Monoskop, și am citit-o pe nerăsuflate noaptea trecută. Pe măsură ce avansam, mi-am reamintit, foarte cețos, ce-i drept – de cartea lui Cronin, Country Doctor, pe care am citit-o prin liceu, și – mult mai acut, de The Man in the Red Coat – care rămâne pentru mine cea mai tulburătoare carte a lui Barnes de la Papagalul lui Flaubert încoace.

Întâmplător, în “biblioteca” mea electronică de pe telefon și tabletă, printre cărțile citite recent, se găsește “Bento’s Sketchbook”, o altă bijuterie semnată John Berger, pe care am devorat-o într-o altă noapte de insomnie, și în urma lecturii căreia mi-am făcut un obicei să mai schițez câte ceva pe hârtie când călătoresc în locuri care mă seduc prin frumusețe sau dinamică vizuală incontrolabilă. Revenind la A Fortunate Man, și comparația cu romanul lui Barnes – Dr. John Sassall nu este Dr. Pozzi – e mai degrabă situat la polul opus, dacă ar fi să vorbim despre vanitate și obsesia de a fi un socialite desăvârșit (cazul lui Pozzi), în contrast cu prezența discretă și mai degrabă austeră a lui Sassall; detaliul care îi aduce laolaltă este amprenta erudiției și strădaniei de a împinge limitele cunoașterii dincolo de tratatele de fiziologie și patologie, înspre zona culturii universale. Berger și Mohr se întâlneau cu Sassall frecvent în cele câteva (șase) săptămâni în care au făcut documentarea pentru carte, la partide de bridge și șuete lungi, până târziu în noapte. Sassall, descris de Berger, are un apetit fără limite pentru experiența umană și înțelegerea psihologiei pacienților lui.

Part of him is always waiting to know more – at every surgery, on every visit, every time the telephone rings. Like any Faust without the aid of the devil, he is a man who suffers frequently from a sense of anti-climax.

John Berger

Când manuscrisul a fost pregătit de publicare, Sassall a făcut corecturi foarte puține, vizând în special termeni medicali și observații științifice, într-atât de bine s-a regăsit în volumul scris de Berger și ilustrat de Mohr.

Câteva cuvinte de final. M-am regăsit în volumul acesta în trei feluri –

  • medic (câte povești și snoave demne de transmis mai departe am adunat în anii de practicare a stomatologiei!);
  • fotograf – nu mi-am fotografiat pacienții prea des, deși unele modele mi-au devenit pacienți, iar unii pacienți – modele. Ingmar Bergman a făcut un film despre un medic ce iubea fotografia; nu-mi amintesc titlul, dar știu că atunci când l-am văzut, mi-am dorit să devin ACEL medic. Nu am devenit. Dar știu azi să fac fotografii ȘI din cauza acelui film);
  • consemnator (ca să nu spun scriitor) – om care notează, scrie, desenează, schițează în fiecare zi.

Sassall s-a confruntat după ce a trecut de 40 de ani cu impotența, și cu episoade mai lungi sau mai scurte de depresie clinică. A sfârșit prin a se sinucide, în 1982. Cu toate astea, cuvintele lui Berger prin care l-a descris, rămân la fel de potrivite azi, ca în 1967.

 “Like an artist, or like anybody else who believes that his work justifies his life, Sassall – by our society’s miserable standards – is a fortunate man.”

John Berger
Dr. John Sassall with a patient. Photo by Jean Mohr.

Dr. John Sassall cu un pacient. Fotograf - Jean Mohr.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s