Atunci și acum

10/02/202310/02/2023 by Crina In crina prida, personal, photography, portrait, writing, x100v 2 Comments

Îmi amintesc foarte bine vremurile când eram încremenită de admirație în fața unor fotografii făcute de alții, și îmi doream din toată inima să le fi făcut eu, sau barem să pricep CUM a reușit acel om să compună imaginile atât de bine, în ceea ce părea un cadru sau o succesiune de imagini capturate spontan. Mă gândesc scriind aceste rânduri la primele mele interacțiuni cu Cindy Sherman (film stills), la Duane Michals (seriile de secvențe din anii 80-90), la Corbijn sau la Sally Mann. Au trecut anii, și acum fotografiez tot mai bine, tot mai aproape de ceea ce văd, cu V și Ă și D mare. Când mă aflu în cumpănă, fără idei sau dimpotrivă, cu prea multe idei vagi, las acasă Canon-ul și plec la drum cu x100v. Este ceea ce am făcut acum câteva zile, când am mers în vizită la Georgiana. De fapt nici nu aveam foarte clar în intenție să fac fotografii, pornisem cu gândul că o să bem un prosecco și să ne uităm la Sense and Sensibility, asta ca hint la profesia și pasiunea ei, literatura victoriană. Din una în alta am ajuns să scot aparatul din geantă. și să compun niște imagini care, cu toată granulația și contrasul puternic, mi se par o gură de aer rece, dar proaspăt, între serii de fotografii făcute ca să placă cuiva, altcineva decât mine. Le recunosc aici pe Cosmina și Georgi mai bine decât în trecut, și le văd așa cum ar trebui să-i văd pe fiecare dintre cei care stau sau trec prin fața mea atunci când pozez.

*Note to self – ȘI mai multe poze cu x100v.

Mă pregătesc să iau de coarne un proiect foto ceva mai ambițios, stau prost cu organizarea timpului meu, și stau bine cu imposter syndrome, deci am combinația perfectă care să-mi asigure veșnice amânări și scuze ca să nu încep. Din fericire, de data asta trebuie să lucrez cu o mică echipă, așa că vrând-nevrând, o să mă rostogolesc înainte. Onward and upward!